Cand este criticat, ridiculizat, cand ceilalti doresc sa-i impuna, este indignat, se simte fustrat cand este blocat in realizarea a ceea ce-si doreste, discerne cu acuitate propria-i valoare si se revolta chiar impotriva comportarii sale.Manifestarile sunt variate: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, mai ales urmare a unei inferioritati sociale reale sau imaginare.Teama de scoala, dificultatile in relatiile de prietenie cu ceilalti, alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale.Principala caracteristica a adolescentului este altruismul, el vrea sa imbratiseze cauzele cele mai dificile, sa se dezvolte nelimitat.Acum trebuie sa dovedeasca parintele ca stie intr-adevar sa fie reazemul spiritual al copilului.Adaptarea sociala Tanarul adolescent incearca identificarea cu adultii: este tentat sa bea, sa fumeze, sa conduca automobilul, sa aiba relatii sexuale.Prieteniile pentru confidente cu membrii de acelasi sex, grupurile de prieteni cu interese si aptitudini comune sunt forme de exersare a vietii sociale.Interesele Timpul liber al adolescentului permite o largire a posibilitatilor de socializare si de dezvoltare a sa. Parinti trebuie sa-i invete, cu tact, sa foloseasca acest timp, sa fie preocupati de ceva si daca este posibil, sa se entuziasmeze pentru o anumita activitate.Trebuie incurajat sa practice un sport, sa participe la diferite activitati organizate la varsta lui (bineinteles, benefice).Societatea ii starneste interesul, stabileste noi contacte sociale, convorbirile il ajuta sa gaseasca noi puncte de vedere, ii provoaca o atitudine mai libera fata de multe subiecte si-l ajuta la gasirea argumentelor.Propria persoana il intereseaza, acorda mare atentie hainelor (unde iar trebuie sa intervina tactul parintilor)Se contureaza interesul pentru o anumita profesie, interes pe care parintii trebuie sa-l sesizeze si sa-l ajute in alegerea facuta daca observa seriozitate in gandirea tanarului, daca nu, cu tact, fara a-i stirbi autoritatea, sa incerce a-i arata si alte fagase profesionale, nu impuse: tanarul este cel care-si alege vocatia.
15 martie 2010
Caracteristicile acestei perioade
Aceasta etapa are caracteristici speciale si cerinte proprii, adolescentul stabileste noi relatii cu semenii de ambele sexe, isi orgaizeaza si-si consolideaza o independenta emotionala fata de parinti si alti adulti. Se dezvolta intelectual si-si alcatuieste un sistem de valori civice.Este in cautarea personalitatii sale, a identitatii sale, nerabdator sa-si aleaga un personaj, gata sa-si cucereasca locul sau in lume.Emotivitatea apare cu putere in adolescenta. Mania, teama, nelinistea, gelozia, invidia, afectiunea, bucuria, curiozitatea sunt sentimente si trairi emotionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate. 
Cand este criticat, ridiculizat, cand ceilalti doresc sa-i impuna, este indignat, se simte fustrat cand este blocat in realizarea a ceea ce-si doreste, discerne cu acuitate propria-i valoare si se revolta chiar impotriva comportarii sale.Manifestarile sunt variate: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, mai ales urmare a unei inferioritati sociale reale sau imaginare.Teama de scoala, dificultatile in relatiile de prietenie cu ceilalti, alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale.Principala caracteristica a adolescentului este altruismul, el vrea sa imbratiseze cauzele cele mai dificile, sa se dezvolte nelimitat.Acum trebuie sa dovedeasca parintele ca stie intr-adevar sa fie reazemul spiritual al copilului.Adaptarea sociala Tanarul adolescent incearca identificarea cu adultii: este tentat sa bea, sa fumeze, sa conduca automobilul, sa aiba relatii sexuale.Prieteniile pentru confidente cu membrii de acelasi sex, grupurile de prieteni cu interese si aptitudini comune sunt forme de exersare a vietii sociale.Interesele Timpul liber al adolescentului permite o largire a posibilitatilor de socializare si de dezvoltare a sa. Parinti trebuie sa-i invete, cu tact, sa foloseasca acest timp, sa fie preocupati de ceva si daca este posibil, sa se entuziasmeze pentru o anumita activitate.Trebuie incurajat sa practice un sport, sa participe la diferite activitati organizate la varsta lui (bineinteles, benefice).Societatea ii starneste interesul, stabileste noi contacte sociale, convorbirile il ajuta sa gaseasca noi puncte de vedere, ii provoaca o atitudine mai libera fata de multe subiecte si-l ajuta la gasirea argumentelor.Propria persoana il intereseaza, acorda mare atentie hainelor (unde iar trebuie sa intervina tactul parintilor)Se contureaza interesul pentru o anumita profesie, interes pe care parintii trebuie sa-l sesizeze si sa-l ajute in alegerea facuta daca observa seriozitate in gandirea tanarului, daca nu, cu tact, fara a-i stirbi autoritatea, sa incerce a-i arata si alte fagase profesionale, nu impuse: tanarul este cel care-si alege vocatia.
Cand este criticat, ridiculizat, cand ceilalti doresc sa-i impuna, este indignat, se simte fustrat cand este blocat in realizarea a ceea ce-si doreste, discerne cu acuitate propria-i valoare si se revolta chiar impotriva comportarii sale.Manifestarile sunt variate: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, mai ales urmare a unei inferioritati sociale reale sau imaginare.Teama de scoala, dificultatile in relatiile de prietenie cu ceilalti, alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale.Principala caracteristica a adolescentului este altruismul, el vrea sa imbratiseze cauzele cele mai dificile, sa se dezvolte nelimitat.Acum trebuie sa dovedeasca parintele ca stie intr-adevar sa fie reazemul spiritual al copilului.Adaptarea sociala Tanarul adolescent incearca identificarea cu adultii: este tentat sa bea, sa fumeze, sa conduca automobilul, sa aiba relatii sexuale.Prieteniile pentru confidente cu membrii de acelasi sex, grupurile de prieteni cu interese si aptitudini comune sunt forme de exersare a vietii sociale.Interesele Timpul liber al adolescentului permite o largire a posibilitatilor de socializare si de dezvoltare a sa. Parinti trebuie sa-i invete, cu tact, sa foloseasca acest timp, sa fie preocupati de ceva si daca este posibil, sa se entuziasmeze pentru o anumita activitate.Trebuie incurajat sa practice un sport, sa participe la diferite activitati organizate la varsta lui (bineinteles, benefice).Societatea ii starneste interesul, stabileste noi contacte sociale, convorbirile il ajuta sa gaseasca noi puncte de vedere, ii provoaca o atitudine mai libera fata de multe subiecte si-l ajuta la gasirea argumentelor.Propria persoana il intereseaza, acorda mare atentie hainelor (unde iar trebuie sa intervina tactul parintilor)Se contureaza interesul pentru o anumita profesie, interes pe care parintii trebuie sa-l sesizeze si sa-l ajute in alegerea facuta daca observa seriozitate in gandirea tanarului, daca nu, cu tact, fara a-i stirbi autoritatea, sa incerce a-i arata si alte fagase profesionale, nu impuse: tanarul este cel care-si alege vocatia.
Ce este adolescenta ...
Adolescenţa (Latin adolescentia, de la adolescere) este perioada de tranziţie biologică, psihologică şi socială de la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziţie este uşor diferit de la un individ la altul şi depinde de mai mulţi factori: sex (în general fetele intră în adolescenţă înaintea băieţilor), cadrul socio-cultural etc. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte adolescenţa ca fiind perioada dintre 10 şi 19 ani, dar în numeroase ţări occidentale se consideră că adolescenţa începe între 11 şi 13 ani la fete, 12-14 ani la băieţi, şi se termină în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe.
Această perioadă de tranziţie presupune atât modificări la nivel fizic, cât şi modificări la nivel de comportament şi personalitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine şi de poziţia sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de şcoală). În acelaşi timp, copilul adolescent tinde să se îndepărteze de părinţi, în încercarea de a fi independent şi de a decide pentru el însuşi. Nevoia părinţilor de control şi de supraveghere devine incrongruentă cu noile nevoi de dezvoltare şi comunicare ale copilului, iar conflictele devin sursa permanentă a neînţelegerilor între aceştia. Pentru a depăşi dificultăţile de relaţionare, este util ca părinţii să-şi stabilească strategii de comunicare în relaţionarea cu copii bazate pe empatie şi înţelegerea nevoilor, încredere şi respectarea intimităţii şi a spaţiului privat.
Această perioadă de tranziţie presupune atât modificări la nivel fizic, cât şi modificări la nivel de comportament şi personalitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine şi de poziţia sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de şcoală). În acelaşi timp, copilul adolescent tinde să se îndepărteze de părinţi, în încercarea de a fi independent şi de a decide pentru el însuşi. Nevoia părinţilor de control şi de supraveghere devine incrongruentă cu noile nevoi de dezvoltare şi comunicare ale copilului, iar conflictele devin sursa permanentă a neînţelegerilor între aceştia. Pentru a depăşi dificultăţile de relaţionare, este util ca părinţii să-şi stabilească strategii de comunicare în relaţionarea cu copii bazate pe empatie şi înţelegerea nevoilor, încredere şi respectarea intimităţii şi a spaţiului privat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
